Poe x Kappa – Marele ALB – Versuri

Poe x Kappa – Marele ALB

Unii spun că am făcut numai fapte bune,
Dar e lucru necurat când vorbim de sume,
Că ce se întâmplă în lume,
A pus pe jar o întreagă națiune,
Habar nu aveau, nu se gândeau,
Se țineau de glume.

Poate de asta nu avem școli, nu avem spitale,
Bani publici majoritatea dați pe catedrale,
Un simplu om infiltrat în sistem face măcel,
Probabil Lazăr n-a văzut casa de papel.

Mulți îi spun lui Ilie, el profesor a rupt discreția,
De ne ia UE la ore, ieșea bine lecția.
Mână-n mână, s-au ascuns sume în sumă,
Și a devenit biserica comercială română.

Biserica-i o afacere,
Știu că-i și binefacere,
Am credință în suflete,
Cât de rea am în cunoaștere.
Îl iubesc pe Dumnezeu,
Că îmi ghidează pașii,
Dar nu mă mai încred în toți falșii.

El e Marele Alb,
Când apare lumea se închină,
În timpul lui ‘’bere manager’’,
Nu e El de vină!
Dacă ești în întuneric,
Vino să iei lumină,
Ce să fac dacă sunt scump,
Ca litrul de benzină?

Doamne iartă-mă, dar casa ta se tot corupe,
Aleșii tăi pe acest pământ ne predică din mașini scumpe,
Zeci de mii de credincioși vin la moaște mari cu banul,
Oamenii mor cu speranța,
Sfinții o duc bine tot anul.

Iartă-mă Doamne,
Dacă face parte din plan,
Dar sunt din ce în ce mai mulți,
Ce se pierd de la an la an.
Când apar îmbrăcați în aur,
Și cu ochii pe ciolan,
Citesc dispreț în ochii,
Unui copil sărac orfan.

De mă revolt îmi spun că o să ajung în iad,
Dacă așa-i în rai, mai bine lasă-mă să cad.
Ce puritate cu sutanele pătate,
Avem bani pentru biserici, n-avem pentru sănătate.

Doamne cred în Tine,
Însă nu mai cred în noi,
Când unii caută-n oglindă,
Alții în ghena de gunoi.

Te rog să vii tu, Doamne,
Să ne dai speranță,
Că te iubesc aleșii tăi nu m-au convins,
Dar de tine nu mă îndoiesc.