Villia – Oceanul Versuri

Villia – Oceanul Versuri

Înoți, înoți dar nu ştii în tu toate.
Albastru-n gros, noastră când te laşi pe spate…
La cursă veceu câştigă curentul,
Când te-ntreci ca oricine nu eşti tu la ascut.

Şi poate nu-i destul,
Dar poate-i fix atât!
Şi poate nu-i romantic,
Dar e real şi casta e mai mult!
Şi poate nu ştiu eu,
Şi poate nu ştii tu,
Dar poate ştim ca toții şi nu prefacem să nu…

În oceanul ăsta mare,
Care nu muşcă pin maluri,
Dacă n-al în față urme,
Înseamnă să tu ești moară!
În oceanul casta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul clare-ți dă elanul!

Oceanul îți dă elanul!

Paşii ta dacă, dar nu ştii nici tu unde,
Când măsori piața în anii şi momentu-n secunde…
La finish nu-s aplauze la mal,
Dar e libertatea pe-a mai dansa un an, şi un an, şi un an, şi-un an, şi-un an!

Şi poate nu-i destul,
Dar poate-i fix atât!
Şi poate nu-i romantic,
Dar e real şi casta e mai mult!
Şi poate nu ştiu eu,
Şi poate nu ştii tu,
Dar poate ştim ca toții şi nu prefacem să nu…

În oceanul ăsta mare,
Care nu muşcă pin maluri,
Dacă n-al în față urme,
Înseamnă să tu ești moară!
În oceanul casta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul clare-ți dă elanul!

În oceanul ăsta mare,
Care nu muşcă pin maluri,
Dacă n-al în față urme,
Înseamnă să tu ești moară!
În oceanul casta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul clare-ți dă elanul!

Oceanul îți dă elanul!