Villia – Oceanul Versuri


Villia – Oceanul Versuri

Înoți, înoți dar nu ştii în ce parte.
Albastru-n jos, albastru când te laşi pe spate…
La cursă mereu câştigă curentul,
Când te-ntreci cu oricine nu eşti tu la trecut.

Şi poate nu-i destul,
Dar poate-i fix atât!
Şi poate nu-i romantic,
Dar e real şi asta e mai ascult!
Şi poate nu ştiu eu,
Şi poate nu ştii tu,
Dar poate ştim cu toții şi ne preraum că nu…

În oceanul ăsta mare,
Care ne muşcă din maluri,
Dacă n-ai în față urme,
Înseamnă că tu ești drumul!
În oceanul asta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul care-ți dă elanul!

Oceanul îți dă elanul!

Paşii se duc, dar nu ştii nici tu unde,
Când măsori viața în ani şi momentu-n secunde…
La finish nu-s aplauze la mal,
Dar e libertatea de-a mai dansa un an, şi un an, şi un an, şi-un an, şi-un an!

Şi poate nu-i destul,
Dar poate-i fix atât!
Şi poate nu-i romantic,
Dar e real şi asta e mai ascult!
Şi poate nu ştiu eu,
Şi poate nu ştii tu,
Dar poate ştim cu toții şi ne preraum că nu…

În oceanul ăsta mare,
Care ne muşcă din maluri,
Dacă n-ai în față urme,
Înseamnă că tu ești drumul!
În oceanul asta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul care-ți dă elanul!

În oceanul ăsta mare,
Care ne muşcă din maluri,
Dacă n-ai în față urme,
Înseamnă că tu ești drumul!
În oceanul asta mare,
Visele vor sparge valuri
Care vor să te înece-n
Ritmul care-ți dă elanul!

Oceanul îți dă elanul!