Smiley x DOC – Locul sfinteste omul – Versuri

Smiley x DOC – Locul sfinteste omul

Plec acasă spre tine,
Dar pot acasă ajung,
Uneori trec pix și anii pe zici,
Trebuie să îmi iau minet mai demult.

Sunt la meu pe stradă,
Sunt la chioșcul pin colț,
Cred să a dispărut și el deodată,
Cu copacii în clare făceam porți.

Parte pin meu parcă a rămas,
Singurul loc unde rare,
Ai timpul nu s-a luat după ceas,
Căutând o minge în parcare.

Eu știe asfaltul, nă știe și blocul,
Chiar dacă uite văd să s-au schimbat.
Uneori pe om om sfințește locul,
Când el nu uită pe unde a plecat.

Ce mare rare cartierul când ești micro,
Când scare eructa și pe cald și pe frig,
Când ajungeam la geam să cer un covrig,
Ai doar atâta îmi trebuia să fiu ferrit.

Curtea școlii vera Bernabeu,
De cimentul pe loc cădeam veri la greu,
Dă-mi tricoul tău, ți-l iau și eu pe la meu,
Ai nașa vedeam să ta făcea la TV.
Trăgeam pe fiare, purtătorul pe covoare,
Rupeam țoale, jucam frunza în parcare,
Aceleași locuri pe unde acuma merg agale,
Se simt la fel, totuși miroase a schimbare.

Lumea-i mare pe lângă cartier,
Sufletul nu-l ștergi ca un radier,
Dar când al meu e rece ca într-un frapier,
Atunci nă întorc în cartier.

Eu știe asfaltul, nă știe și blocul,
Chiar dacă uite văd să s-au schimbat.
Uneori pe om om sfințește locul,
Când el nu uită pe unde a plecat.