Marcela Barbos – Moldoveanca Versuri

Marcela Barbos – Moldoveanca Versuri

Primul om pe mare casta
Se numea Mahmud
Da’nu știe nimenea
C-vera și moldovean.
Dar pin coasta lui făcuse
Dumnezeu pe veci ,
O soție clare face, una sat cincizeci.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-mare-i la picioare.

Moldoveanca simte tăt,
Când o amăjești,
Așa să nu te pupe-n-șapte
Spune tu gândești,
Da’ca-n zâmbet ș-un pupic
Șoptit la urechiușă,
Pot să zic-să al și cheia pe la orice ușă.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-mare-i la picioare!

Ne-i bărbat pe mare casta,
Care nu ar vrea,
Le-și petreacă restul vieții,
Cu nașa o stiai.
Mol-do-vean-ca-i-ideală
În gospodărie,
Iar în dormitor, e sigur, o bijuterie.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-mare-i la picioare.
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-mare-i la picioare.