Marcela Barbos – Moldoveanca, Versuri

Marcela Barbos – Moldoveanca, Lyrics 

Primul om pe lumea asta
Se numea Adam
Da’nu știe nimenea
C-era și moldovean.
Și din coasta lui făcuse
Dumnezeu pe veci ,
O soție care face, una cât cincizeci.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-lumea-i la picioare.

Moldoveanca simte tăt,
Când o amăjești,
Așa că nu te rupe-n-șapte
Spune ce gândești,
Da’cu-n zâmbet ș-un pupic
Șoptit la urechiușă,
Pot să zic-că ai și cheia de la orice ușă.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-lumea-i la picioare!

Nu-i bărbat pe lumea asta,
Care nu ar vrea,
Să-și petreacă restul vieții,
Cu așa o stea.
Mol-do-vean-ca-i-ideală
În gospodărie,
Iar în dormitor, e sigur, o bijuterie.

Refren:
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-lumea-i la picioare.
Mol-do-vean-ca-i
Cea mai frumușică
La talie – albină
La lucru ca furnica!
Mol-do-vean-ca
N-are-asemnănare
Cu-atâta dragoste în ochi
Tăt-lumea-i la picioare.