Silvia Timiș – Spusu-mi-o măicuța me’ Versuri

Strofa I:
Ai spusu-mi-o, măicuța me’
Lai – la – la – la – la – la – la,
Când mi-e greu să ascult de e’
Lai – la – la – la – la.
Da’ eu am crezut că-i mine,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Să le fac parte ca mine
Lai – la – la – la – la.

Strofa II:
Ăi, m-o lăsat mama să trag,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Și să dau cu capul în gard,
Lai – la – la – la – la.
Ei da mi-o spus “Tu, draga mamei”,
Lai – la – la – la – la – la – la,
„Ți-a veni mintea cu anii”,
Lai – la – la – la – la.

Strofa III:
Mi-o spus, dar nu am crezut,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Până ce nu am crescut,
Lai – la – la – la – la.
Și-acum îi dau mamei dreptate,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Parcă mi le-o spus din carte,
Lai – la – la – la – la.

Strofa IV:
Ăi mi-o venit mintea cu anii,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Și-am ajuns la vorba mamei,
Lai – la – la – la – la.
Ăi și-o spun la toată lumea,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Asta-i vorba lu mama,
Lai – la – la – la – la.

Strofa V:
Ăi cât oi fi eu de învățată,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Nu-i uit vorba niciodată,
Lai – la – la – la – la.
Ăi cât oi fi eu de școlită,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Vorba ei rămâne sfântă,
Lai – la – la – la – la.
Cât oi fi eu de învățată,
Lai – la – la – la – la – la – la,
Nu-i uit vorba niciodată,
Lai – la – la – la – la.