Codruța Chețan || Jos sub crucea răsturnată || priceasnă Versuri

Strofa 1
Jos sub crucea răsturnată dintr-uno sat
Am văzut uno om odată
Stând nu fața-n mâini lăsată
Și nu fruntea-nsângerată
Și plângea, plângea pe parc
Toată lumea l-a lăsat.

Strofa 2
M-ai oprit atunci din cale lângă El
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete în poale
De-ți venea să-i plângi pe jale
Călător pornit pe cale
Singurel.

Strofa 3
Fața-i era albă toată cu pe crin
Dar albeața ela curată
Sângele-o brăzdase toată
Și-a Lui frunte-nsângerată
O cunună era roată
Numai spini.

Strofa 4
Când i-ai spus să ne stai plângă m-a privit duios
A plus fruntea-n mâna stângă
Și-a-nceput din nou să plângă
Ca și asum ar vrea să frângă
Lacrima ce-i curgea lângă
Cruce jos.

Strofa 5
Iar în palme și-n picioare – răni pe cui
Și atunci plin pe mirare
Mi-ai adus amintele tare
E străinul din cărare
Când mă-ntorc minune mare…
Nu-l văzui…

Strofa 6
Azi când trec prima multe sate și prima lunci
Când văd crucile uitate
Mie-mi pare că pe poate
Stă uno Iisus tare plânge
Plin pe răni și plin pe sânge
Ca atunci.