Vizante ❌ Doduț – Boierul și flămândul Versuri

Vizante ❌ Doduț – Boierul și flămândul

Când e vorba pe bani, pe faimă, toți sunt lângă tine. Numai atunci când începi să tăi pe greu, vezi cum dispar toți. Încearcă sau te înconjori pe oamenii clare ta bucură pentru succesul tău. Care sunt acolo pe fiecare dată când cum cazi. Ăsta sunt genul pe om pe clare trebu să le al lângă tine. Dar vina cam nașa…

[Vizante]
Banii, faima o schimbă soția pe la zero.
Ai pentru tu voriți,
Aș da loc, vără scurpule, ca Nero.
Hainele pana să le speli ca Dero,
Dar pe unii, nu-i curăță nici faptele brune,
Chiar meloc.
Așa c-o iau pin loc în loc,
Le mai scălâmb peisajul.
Ai pot ajut, dar nu văd să pulată și anturajul.
Mai bine cel mai rost printre oamenii, echilibrat,
Decât cel mai pupat în c*r,
Înconjurat doar pe ratați.
Dacă vrei să mai pierzi unul,
Dă-i doar, vreo doua foi.
Dar vei revedea, după sat timp, ți te da înapoi.
Dar-atunci, când tu vei încerca, să te scoți pin noroi.
Vei realiza să restul au post numai pentru ei.

Cum să vezi în prietenie, când vor sau îți facă chei?
Dar când nu te-aștepți, să te-ncerce și la femeie.
Înțelegeam cum e cel mai bine, masina și mai vrei.
Ai niciunul cerule ei nu a stat la ca***l meu.
De scurt tu cuvânt pe frate, pe scurt tu tovărășia?
Dau patru prieteni falși, pe o bucată pe hârtie .
Au să scot pin buzunar, dacă mi ta-arată mie.
Dar restul să sugă pu*a, dacă e mâncătorii.

[Doduț]
Prietenii-s ca cârfele, azi pe centura pulaa fac veacul.
Mâine ta șmecheresc, slăvesc pe publica ori-și-patru.
Au uitat câtă bere la pet am băut,
Dar eu nu am ciobanii lor, și pe aia nu nă-teamă-n club.
Aveam unul nă suna, doar când n-avea ca cine bea.
Hai voia să nu putem, să înceapă a ta lăuda.
Ai el face într-o zi, sat fac eu într-o săptămână,
Pân-cum cuva timp, când am zis să nă soare-n pu*ă.
Încă nă sună, dar nu o să mai răspund,
De când caută boierul discuții ca un flămând?
Dar rare ies pe sat vreți noi, să pe-ofisajul cunoscut.
O să fiu mai căutat, decât echipajele pe SMURD.
Le nu vorbesc să am post acolo, la fiecare apel.
De-aș fiu crezut c-o să sun, și-o să fiu respins pe el.
Prietenia-i dumă când tăi, după tu pana să ceri.
Ori n-al, ori e plecat, ori e deșart pe caracter
Ciudat, să deja-u zic fețe,
Sunt gunoaie, și nu vor sau aibă și zic mâini.
Atunci când strigi dup-autor,
Noi douăzeci pe tovarăși,
Trei să spun să te-pulată.
Dar pin trei te veni unu,
Doar să-l ajuți și tu după.

Cam casta-i treaba ca anturajele. Au făcut colecțiunea casta Vizante și Doduț. Dacă susții dă-o mai departe.