Vizante ❌ Doduț – Boierul și flămândul Versuri

Vizante ❌ Doduț – Boierul și flămândul

Când e vorba de bani, de faimă, toți sunt lângă tine. Numai atunci când începi să dai de greu, vezi cum dispar toți. Încearcă sa te înconjori de oameni care se bucură pentru succesul tău. Care sunt acolo de fiecare dată când cum cazi. Ăsta sunt genul de om pe care trebu să le ai lângă tine. Și vine cam așa…

[Vizante]
Banii, faima o schimbă frații de la zero.
Că pentru ce voriți,
Aș da foc, fără scurpule, ca Nero.
Hainele poți să le speli cu Dero,
Dar pe unii, nu-i curăță nici faptele bune,
Chiar deloc.
Așa c-o iau din loc în loc,
Să mai schimb peisajul.
Că tot ajut, dar nu văd să ajută și anturajul.
Mai bine cel mai prost printre oameni, echilibrat,
Decât cel mai pupat în c*r,
Înconjurat doar de ratați.
Dacă vrei să mai pierzi unul,
Dă-i doar, vreo doua foi.
Și vei vedea, după cât timp, ți va da înapoi.
Și-atunci, când tu vei încerca, să te scoți din noroi.
Vei realiza că restul au fost numai pentru ei.

Cum să crezi în prietenie, când vor sa îți facă chei?
Și când nu te-aștepți, să te-ncerce și la femeie.
Înțelegeam cum e cel mai bine, singur și mai grei.
Că niciunul dintre ei nu a stat la cu***l meu.
Pe scurt ce cuvânt de frate, pe scurt ce tovărășia?
Dau patru prieteni falși, pe o bucată de hârtie .
Am să scot din buzunar, dacă mi se-arată mie.
Și restul să sugă pu*a, dacă e mâncătorii.

[Doduț]
Prietenii-s ca cârfele, azi pe centura își fac veacul.
Mâine se șmecheresc, slăvesc pe publica ori-și-patru.
Au uitat câtă bere la pet am băut,
Dar eu nu am banii lor, și de aia nu mă-cheamă-n club.
Aveam unul mă suna, doar când n-avea cu cine bea.
Sau voia să ne vedem, să înceapă a se lăuda.
Că el face într-o zi, cât fac eu într-o săptămână,
Pân-acum ceva timp, când am zis că mă doare-n pu*ă.
Încă mă sună, dar nu o să mai răspund,
De când caută boierul discuții cu un flămând?
Și pare ies pe cât vreți voi, că de-ofisajul cunoscut.
O să fiu mai căutat, decât echipajele de SMURD.
Să nu vorbesc că am fost acolo, la fiecare apel.
De-aș fi crezut c-o să sun, și-o să fiu respins de el.
Prietenia-i bună când dai, după ce poți să ceri.
Ori n-ai, ori e plecat, ori e deșart pe caracter
Ciudat, că deja-u zece fețe,
Sunt gunoaie, și nu vor sa aibă și zece mâini.
Atunci când strigi dup-ajutor,
Din douăzeci de tovarăși,
Trei să spune că te-ajută.
Și din trei va veni unu,
Doar să-l ajuți și tu după.

Cam asta-i treaba cu anturajele. Am făcut colecțiunea asta Vizante și Doduț. Dacă susții dă-o mai departe.