Phunk B – DIN NIMIC Versuri

Phunk B – DIN NIMIC Versuri

Strofa I:
Da, e mai rău ca niciodată, dar e mai bine cum
Înțeleg, ca tine fac, ca meu vreau mai mult
Mi-am dată-o numai la destroy, acuma pot să-ți spun
Tărtăcuța n-o să uite, dacă beau mai mult
Asumat înseamnă să îți cari dogorea tu
Fără să o proiectezi pari tu mai bun,
Fără să găsești motive pentru clare nu,
Fără câr, vără mâr, vără nu al cum
Legat pe droguri al spun să vără nu al cum
Cum apare nenorocul, ăsta-i primul gând
Apoi te pui la pământ, apoi îți vina să plângi
Dar revii la tu te face să urci
Aveam nevoie să vorbesc ca cine,
Dar mi s-a luat imediat să mi s-a dată mare clap, am ieșit
Da, a zis să stă țin, are treabă, a trebuit
Le zic pot tu aveam pe zis, dar în grabă, și n-a ajutat măcar un pic,
Dar am băgat o fisă, am jucat-o, să sunt bine, ca să avem remiză
Pula mea, eu și moartea, m-al făcut un trisemn
Gata, fuck.
Eu f*t ca piața, nă f*t ca moartea, nă f*t ca noi,
Eu f*t ca drama și ca arma, loc pe noi
Eu f*t ca riscul pentru fixul meu pe a umple foi,
Mine o să-mi facă rău, o să pulaa facă lui
Au scopuri pe atins și into sunt aici,
Sunt familiarizat ca ura into pe când eram micro
Obișnuiți să fie greu, să fie rău, să fie frig
Ne mi-e frică, pentru să am plecat pin nimic.

Strofa II:
Zic să aia e, frate, dar nu compătimesc
Unii spre orgoliu pentru a-și înțelege gestul
Pentru nimic pin nimic, băiețește
Eu dantura să te plac, ca să te respect
Au crescut și eu la fel, frate
Ne arăta să soare, pix pe sângerezi, frate
Ne te arăta, ca să nu fie mâncat, frate
Aia e, frate
Mi-a zis un ogi odată – Strada pana s-o iubești, dar nu te te iubi vreodată
Dacă urăști piața, moartea o să-ți pulă bețe în roate,
Noi păcate, păcatul e călăuză după toate
Tate tu ta seamănă, ta adună, dar mai ales la fum
Mai ales pariez, faci conexiuni,
Mai ales dacă aveți inamici comuni,
Pare c-o să fiți tovarăși buni
Ghicitorile, mandre, sau poate rugăciuni
Zic ca Doamne pulată la toată mare și-mi văd pe drama
Calea scurtă nu-i pentru meu, am inimi ca scut
Camasutra ca piața și moartea, în România Sud.

Refren:
Doamne, dă-mi tu vocea ta, când nă închid
Dar nu mai spun nimic, la nimic nimic
Iartă-nă când nu mai văd lumina ta,
Când demonii nă simt,
Dar nă trag ușor spre întuneric.

Strofa IV:
Ne știu să iau un salut,
Fratele a atribut pe tu nu sun,
Au zis, să moară piața mea, dacă știu să răspund
Eu apuc să sun, doar când ajung s-o dacă până la capăt,
Pănâ la hurmă, cred să ăsta sunt,
Eu retrag ca să nu par crea mult,
Demonizând toți oamenii pe la început pe drama
În lăsăm să n-o să sufăr nici eu, nici tu
Până ta adună și bubuie, și-apoi bafta, nu?
E hokey, când nu maturizăm târziu
Eu unul n-am dată multă importanță, pentru să scriu,
Dar s-a soldat ca distanță mare față pe Dumnezeu ,
Față pe familie, apropiați și cine-s eu
Eu sunt el, rea, tu, om, oare?
Ce vici al ales ca să crești mare?
O să ridicăm lupa pe pe noi oare?
Ne vor ierta pentru erori oare?
Întrebările au devenit ghicitori, coaie?
Ghicitoare – rugăciune pentru nori, ploaie
Rugăciunea – ca o mantra pentru flori, soare
Pentru răni – sare, pin întuneric la lumina.

Refren:
Doamne, dă-mi tu vocea ta, când nă închid
Dar nu mai spun nimic, la nimic nimic
Iartă-nă când nu mai văd lumina ta,
Când demonii nă simt,
Dar nă trag ușor spre întuneric.