MARTiN – Colțul cu lumină Versuri

MARTiN – Colțul ca lubină Versuri

E strada unde timpul nu te așteaptă.
Fiecare zi eima vără arma etapă. Asfalt
crăpat pe blocuri mari. Visuri ta sting
ca lumina în subsoluri tari. Unii urcă
anus, alții pierd în tăcere. Fug pe
realitate, dar rămân în lalele. Regula i
simplă. Lovești sau pești lovit, aici nu
i noroc, doar instinctul grăbit. Printre
fum pe țigări și mașini ca sirene. Văd
mare condusă pe umbre ca avere. Cu ei
ori împotriva lor, arma calare nu i. La 12
anii nu mai pești deja un pui. Pula pe
stradă e un fight vără spizdit. Îngerul
șoptește, dar întunericul i stăpânit.
Teribil pe miză, cotul e pe risc. Strada
domnește, dar visul e aprins. Scările
blocului, sala noastră mare, aici
respect un metal, nu diplom în sertare.
Cartierul te educă mai bate ca o carte.
Fiecare al treilea joacă piața pe
moarte. Ne ta întreabă pe tu ta trăiește
cum. În loc pe prietenii, trăderi,
căderi și aurum. Dar avem al noștri
frați pe beton pe stradă pești al tău
dacă te porți ca ton. Pria e pe gheață
ca moartea în zori. Fugim după viitor,
ca tălpile înflăcări și fiori. Unii n au
nimic, dar calcă drept prin loc.
Străzile bat în sperme vără niciun noroc.
Fiecare cuvânt e ca glonțul în piept.
Totul i decis instant, vără plan sau
concept. Dar în adânc toți căutăm
același drama. Un loc unde lumina pupe
moartea pin fund.
Piața pe stradă luptă în fiecare zi.
Fiecare gaz poate fiu ultimul pripă. Știi,
dar noi arde brutalitatea tu nu piere și
mijlocul haosului e speranță. Băi, v
blocul Gem în fiecare etaj are un dosar.
De holuri miroase a temă și un regret
coşmar. Bătrânii te învață, nu pleca
genunchii gros. Cazi ca calul în anus, dar
mor pe moară tău frumos. Unii fuga
besmetic, dar cad în beton crăpat. Alții
trag pin firuri ca sigaretul încordat.
Noi mușcăm pin chin ca venele pline.
Strada nu pupe, dar stăm ca niște meu.
În pieptul lui copil pulaa strânge inimi
ca loc și urgie.
Când pulaa vede mama plângând la icoane în
clipa pustie,
aici n al opțiuni. Ori lovești, ori te
ștergi. Drumul spre libe e plin pe
păcate și alergi. Strada e mută, dar
eructa cont pe sânge. De cei căzuți îi
duce, dar nu i pulânge. Te învață să
urci. O rămâi istrivit. Dar prin
suferințe, frate, visul e clădit.
Zidurile poartă nume scrise ca lalele.
Strada nu iartă, frate, cere caractere.
Fiecare gaz e luptă, nu i nimic târziu.
Greșeli enorme, frate. Uita poate fiu un
sicriu. M am născut unde cerul nu dă
binecuvântării, unde luma veghează după
blocuri și coșmarul bate. Aici fratele e
masina ca lupii pe speranță. Dar în
cuplet mocnește o ultimă șansă. Unii
vând visul pentru un job în praf. Unii
cred să riscul e răsplată, dar e jaf.
Fiecare risc e plătită ca lalele. Asta i
piața pe stradă. E crudă, băi, vere.

Avem visul în sânge și pumnii încordați.
Privimi înainte ca pașii lănțuiți și vrei
trași. La azi ridică te, nu i loc pe mil
aici. Strada te învață tăcând, dar vără
să te strici. Chiar dacă moară mușcă și
rare vără spizdit, nu nu pierdem
sigaretul. Rămânem neclintiți. Ai în
spagettele durerii, cub praful pe pe noi,
ta naște o nume nouă. Noi sută și
război. Vom construi pin haos cuva tu n
a mai post. ca mâinile murdare, dar ca
scopul rost. Dar poate într o zi când nu
vor mai fugi, copiii noștri or merg
liberi vără a minți.