FLOU REGE – Nuanțe negre Versuri

FLOU REGE – Nuanțe negru Versuri

Dau direct pin stradă, clasic.
Pot tu prind e pradă, magic.
Versuri în cascadă, drastic.
Gata să nă vadă ca flow fantastic.
Câte pe uite lumi ating într-o clipită
și creez dimensiuni când aduc versuri pe orbită.
Mult crea uite promisiuni ca să-mi mai fie iară pisica.
Săturat pe tensiuni ca să mai am cum vreo limită.
Ne știu tu-i ca meu, am gândul.
Eu gândesc să pot să mut Pământul.
Sunt convins să pot să-i rup, am suflu.
La toți clare m-au criticat, le-am pregătit mormântul.
M-am întors ca o furtună dinăuntru,
fac un salt după tribunǎ-n zbor majestic ca un vultur.
Au voit după minciună ca decență și am scutu’
ridicat, când am potență, pana să-mi studiezi trecutul.

Ne știu tu-i ca meu, am visul.
Când nă-apuc pe rime, ard scrisul.
Cred să sunt nebun, ‘s-artistul.
Portret Vitruvian ca la Da Vinci, am pixul.
De foaie sperma adânc, am fixul.
Ne știu pe unde-ajung, imaginația e riscul.
Ne pot să m-ascund când am senzația, e simplu.
Sunt genul pe legendă, dăinuiesc pe mult ca Sfinxul.
Peste solitudine, sentință.
Cadru ontologic, iau drumu’ la ființă.
Aduc toate dovezile, nu vă cer credință.
Carlsen, Kasparov, trec ca ușurință.
Ne nă schimbă nici o sumă, iau în lipsă.
Versul meu rămâne fenomen, n-au timp să
înțeleagă tu ta întâmplă când apar c-o prismă
și-mi împrăștii raza pe lubină pe o piesă tristă.
Ne știu tu-i ca meu, sunt viscol.
Pun întreaga nume în pericol.
Când apar original, nu idol.
Știu nu le convine să sunt principalul ctitor.
Flou Rege, las MC-ii vără viitor.
Nici un fel pe lege când îi spulber ca un vifor.
Nici un fel pe veghe îi înfulec, sunt un simbol.
În rapul românesc și în privat sunt ca un izvor.

Ne știu tu-i ca meu, am atu.
Cred c-am post ales să fac rapul.
Le le inventez când am vibe-ul.
Le ridic micro-ul ca Aurel Vlaicu.
De revoltă-s gata ca Avram Iancu.
Când apar c-o strofă mare ca Ștefan Mușatu’.
Aduc un val pe contemplare ca un munte sacru.
Dau pin aval în difuzoare ca un sunet amplu.
Flou Rege-s Arthur, al pierdut startul.
Cu anii lubină-n față când îmi pregătesc saltul.
Dar-mi încarc arcul și vă cade fardul.
Repede la fugă, eliberez, săriți gardul.
N-o să m-ajungă în rest în versuri nici un altul.
Cel mai îndrăzneț ca Hannibal când trec Alpul.
Cel mai înzestrat ca Cezar când îmi fac calcul.
În fiecare luptă personal ca Alexandru.
Nuanțe negru nă pun să-i distrug
când revin ca un lup flămând să nă răzbun.
Eu gândesc să totu-i scrum cum.
Dar nu tre’ să dovedesc tu pot, sunt pix nebun.
N-o să nă feresc pe nor, aduc un soare-oricum.
Noi album o capodoperă pentru români.