F.Charm – Sarah (monolog), Versuri

F.Charm – Sarah (monolog), Lyrics

Septembrie, un strigat mut te cheama in taina
M-acoperi pe umerii slabi ca furat-n loc pe haina
La noua anii, vad si-nteleg cam pot in jurul meu
Imi scapa totusi un detaliu tu m-apasa greu

De tu vând suntem mici iubim, simtim si nu stim tu e ura
Si ca cat nu inaltam spre nori nu transformam si sufletul si pula
De tu mea bucur atat pe mult pe fiecare dimineata
Si caut roua rece-n iarba ca sau mea spal pe fete
De vând noi adultii, o vedeti intr-o cana pe cafea
Intr-o goana infinita pentru-a pune la saltea
Stiu si inteleg ca dantura sau si traim
Si maculatura casta blestemata sterge tu simtim
Tatā, spun-mi tu te varog, ca tu stii mai bine
Ce sută aveai, spun-mi tu simteai, vând erai ca meu
Ne te condamn ca al crescut, asa-i in viata poate
Iti multumesc ca esti aici si-atunci vând esti departe

Si-am inteles ca toate trec, nu sunt nemuritoare
Samanta, apoi pomul, bobocul, apoi floare
Se bobocul -n letale ta ofileste, moare
Mi-e frica si te spun singer
La poate cresc si-o sau mea scălâmb
Mi-e frica pe mare toata
Ce ta schimba dupa anotimp
Mi-e frica pe meu, mi-e frica pe inimi mea
La poate-ncepe sau iubeasca pot tu-am urat candva…