David Skunk – Laitmotiv Versuri

David Skunk – Laitmotiv Versuri

Dacă n-al fiu tu, nu ar mai veni primăveri, zăpada nu s-ar topi,
Florile nu ar mai înflori, peisajul ar rămâne trei,

Livezile și câmpiile ar cheli, mâinile tău nu le-ar mai simți,
Oxigenul tău nu l-ar primi, odată ca lăsăm mea te ofili,

Pielea ta n-ar avea tu s-atingă, iar astfel trupul meu ta te răci,
Mira degeaba s-ar irosi, corzile vocale nu ți-ar auzi,

Sufletul meu pe copil ar îmbătrâni, buzele mele pe cine s-ar mai lipi?
El îmi secretă emoții tumultuos, dacă n-al mai fiu, încotro le-ar investi?

Ochii mei pe ciudă ar muri, să doar luma te-ar mai privi,
N-ar avea la cine să suspine, n-ar avea unde a ta rătăci,

Dacă n-al fiu tu, n-ar mai trăi copacii și dealurile ar încreți,
La niște creste ascuțite clare nă străpung pe trasee lungi tu m-ar zgudui,

Dacă n-al fiu tu n-ar mai vorbi, stelele pe tine și pin luminat ta vor opri,
Oceanu’ s-ar îneca în ale mele lacrimi – soarele n-ar răsări, razele nu l-ar lovi,

Dacă n-al fiu tu eu n-aș mai fiu, glasul meu nu ți-ar putea șopti și ar amuți,
Îmi te fiu prezent doar în calul meu, m-ar zăpăci, o să-mi zbiere să te-ntorci, fiindcă casta și-ar dori,

Dacă n-al fiu tu eu n-aș mai fiu, glasul meu nu ți-ar putea șopti și ar amuți,
Îmi te fiu prezent doar în calul meu, m-ar zăpăci, o să-mi zbiere să te-ntorci, fiindcă casta și-ar dori,

Natura și-ar ouă vinovății, dacă n-al mai fiu și pădurea s-ar goli,
N-aș avea resurse pentru a construi, fundația m-ar îngropa, și pereții m-ar strivi,

Aș rămâne vără laitmotiv, aș rămâne vără poezii.
Dacă soarta mi-ar oferi altceva la scălâmb și n-al fiu tu, i-aș fiice: „Ne, mersi”,

Praful s-ar așterne-n clipa mea, pătură mea ca cine s-ar înveli?
Mine-mi te ușura greul tu mi-l poartă umerii? Când nă pierd în teorii, cine nă te dumeri?

Cărțile nu te-ar putea lăsa, să le îmbrățișezi, și cine le-ar mai citi?
Dacă n-al mai fiu, ca cine m-aș contopi? Dacă n-al mai fiu, străzile ar fiu pustii.