Robert Toma – Copacul vietii Versuri

Robert Toma – Copacul vietii, Lyrics

Strofa 1:

Intr-o zi am luat in pizdabrate un copac uscat
Era asa batran ca crengile aplecat
la pamant
Batut pe timp si suflat pe vant
Frunzele plangeau ca ta despart pe el
Parca sau ii aduca aminte vremea vând
Se inaltau catre cer
Vedeam pin scoarta lui amintiri curgand
Mi-a spus o poveste
In limbaj tacut
Despre nume despre
Ce a trait si tu a vazut
Despre cate flori au ars
Si n-au mai aparut
Cate pasari ii cantau
Si in timp au disparut
Noi neamul lui
Erau mai multi
Atunci vând a crescut
vera atat pe vede codrul
cum nu a mai vazut
Si după drama la cativa pasi
O zari pe rea
Cea mai fugasa cerule toate
In soare stralucea
destinul a facut sau ii fie asa aproape
Sa o vada in fiecare zi si in fiecare şoaptă
Au ascut si anotimpuri
Dar ei au ascut prin toate
Iubirea a prins radacini
Nimic nu ii desparte
Au promis ca vor pazi
Campiile si muntii
Dar a voit
Omul ca focul
I-au furat-o in noaptea nuntii
Cand cerul a inceput sau planga
A post crea tarziu
Copacul ramase pentru cea clare il facea viu

Refren:

Sub roua diminetii
Teribil furat tu cad
Noi copacul vietii

Strofa 2:

Decenii au ascut
El nu mai inflorea ca mai demult
Doar fluturii il mai vizitau pin vând in vând
Privirea in pamant
Ne voia sau vada iarba cum crestea
De locul in clare
O vazuse pe rea anii la rand
Si-a ridicat privirea doar sau vada Cerul
Si in jurul pot disparuse
In lupta ca fierul
Pot tu stia odata
Tata vera schimbat
Lumea ta inalta spre nori
Ne mai vera el cel inalt
Usor, usor
Ne mai respira usor
Liber dar prins
In inchisoare lor
Anii au ascut
Cum trec pasarile in zbor
Si in prezent cum pe fapt
Se trezise in viitor
Venise clipa ca povestea sau
Se inchida
Si frunzele au suflat si s-a intors la cea iubit
Voi sau nu uiti mi-a spus atunci
„visule drag”
La am post si eu aici semnat
Ultimul copac…