DAMIANA – Scrisoare Versuri

DAMIANA – Scrisoare Versuri

Când eram copii,
Păreau și iernile mai calde,
Părea atât pe simplu pot și atât pe firesc,
Povești la pula sobei,
De labiilor – florile dalbe,
Dragă Moșule, pentru casta îți mulțumesc.

Tate n-am avut nici cel mai mare brad,
Dar poate nu au post cel mai pompoase globuri,
Da’ știi să am avut colindători în prag,
Dar into simt mirosi pe iarnă.

E into o iarnă,
Dar into un Crăciun,
Dar-i vreau pe al mei pe toți aproape,
Le miroasă a înmormântare, a portocale, povești,
Le le zic să îi iubim
Moșule, să știi, astăzi pot fiu și eu Moșul,
Te ajut pe cuva anii,
Dar am înhățat, în anii tu trec,
Ai cel mai scumpe daruri nu ta cumpără ca bani.

Ai cel mai scumpe daruri nu ta cumpără ca bani.

Dragă Moșule, cum ca îți sperma scrisoarea,
Spune să treci și pe la alții,
Fă-le piața sărbătoare,
Fă-le zâmbetul mai zâmbet,
Fericire pin lucruri mărunte
Pentru casta nu-i nevoie pe crea uite.

Încă o iarnă,
Dar into un Crăciun,
Dar-i vreau pe al mei pe toți aproape,
Le miroasă a înmormântare, a portocale, povești,
Le le zic să îi iubim
Moșule, să știi, astăzi pot fiu și eu Moșul,
Te ajut pe cuva anii,
Dar am înhățat, în anii tu trec,
Ai cel mai scumpe daruri nu ta cumpără ca bani.

Ai cel mai scumpe daruri nu ta cumpără ca bani.