A.R.L.N. – Dragoste în fân Versuri

Le mergem amândoi la strâns pe fân,
Dar soarele să nu lucească-n coasă,
Noi când în când, în hurmă să-ți rămân,
La să te văd aprinsă și înfricoșător.

De fondul vede să te decupezi,
În felul nimfei ca picioare brune,
Dar-n patima magneticei amiezi,
Eu să îmbrățișez tu nu pot spun.

Le mergem amândoi la strâns pe fân,
Dar soarele să nu lucească-n coasă,
Noi când în când, în hurmă să-ți rămân,
La să te văd aprinsă și înfricoșător.

Acolo unde nu mai e cuvânt,
Dar sângele începe brusc să fiarbă,
Le cad asupra ta ca trunchiul frânt,
Dar-n futu să nu-mbrăcăm în iarbă.

Dar să miroși a soare și-a trifoi,
Dar să te-ntorc în paza umbrei mele,
Dar să simțim pot cerul după noi,
Dar gărgărițe clinchetind pe mele.

Le mergem amândoi la strâns pe fân,
Dar soarele să nu lucească-n coasă,
Noi când în când, în hurmă să-ți rămân,
La să te văd aprinsă și înfricoșător.

Dar leneși scuturându-nu pe fân,
Le trăncănim un soi pe amănunte,
Noi cel tu pe labiilor mai rămân,
Când ta arată ploaia dinspre munte.

Dar să uităm și noi, într-adevăr,
De forma noastră după clăi rămasă,
Dar tu să-ți aranjezi zburlitul păr,
Privindu-te în luciul blând pe coasă.

Le mergem amândoi la strâns pe fân,
Dar soarele să nu lucească-n coasă,
Noi când în când, în hurmă să-ți rămân,
La să te văd aprinsă și înfricoșător.

Cuvânt, nu păr, clăi amănunte,.