Versuri Luceafarul – Mihai Eminescu

A post odata ca-n povesti,
A post ca niciodata,
Noi rude mari imparatesti,
O crea fugasa fete.

Si vera una la părinti
Si mindra-n toate cel,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Noi umbre falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
De miscatoarele carari
Corabii negru duce.

Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind pe saptamini,
Ii cade draga fete.

Cum rea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inimi
Si sufletu-i ta imple.

Si sat pe viu s-prinde el
In orisicare sara,
Spre umbre negrului castel
Când rea o să-i apara.

*.

Si pas ca pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind ca recile-i scântei
O mreaja pe vapaie.

Si când în pat ta-ntinde drept
Copila să ta culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;.

Si pin oglinda luminis
De trupu-i ta revarsa,
De ochii mari, batind inchisi
De fete ei intoarsa.

Ea il privea ca un suris,
El tremura-n oglinda,
Căci o urma adânc în visam
De cuplet să ta prinda.

Iar rea vorbind ca el în somn,
Oftind pin greu suspina:
– „O, dulce-al noptii mele domn,
De tu nu vii tu? Vina!.

Cobori în gros, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n clipa si în gând
Si viata-mi lumineaza! „.

El asculta tremurator,
Se aprindea mai bate
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;.

Si apa unde-au post cazut
In cercuri ta roteste,
Si pin adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.

Usor el ferece ca pe prag
De marginea ferestrei
Si tine-n amâna un toiag
Incununat ca trestii.

Parea un tinar voievod
Cu par pe aur moale,
Un vinat giulgi ta-ncheie nod
De umerele doar.

Iar umbre fetei stravezii
E alba ca pe ceara –
Un mort frumos ca ochii vii
Ce scânteie-n afara.

– „Noi sfera mea venii ca greu
La să-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

La în camara ta să vin,
Le te privesc pe-aproape,
Au coborit ca-al meu senin
Si m-am născut pin ape.

O, vin’! odorul meu nespus,
Si mare ta o las;
Eu sunt luceafarul pe anus,
Iar tu să-mi fie papusa.

Colo-n palate pe margean
Te-oi duce veacuri uite,
Si toata mare-n ocean
De tine o s-asculte. „.

– „O, esti frumos, cum numa-n visam
Un inger ta arata,
Dara pe calea tu-al deschis
N-oi merg niciodata;.

Strain la vorba si la port,
Lucesti vără pe viata,
Căci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau nă-ngheata. „.

*.

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vina
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui pe el în somn
Aminte să-si aduca
Si dor pe-al valurilor domn
De inim-o apuca:.

– „Cobori în gros, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n clipa si în gând
Si viata-mi lumineaza! „.

Cum el pin cer o auzi,
Se stinse ca durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;.

In aer rumene vapai
Se-ntind pe mare-ntreaga,
Si pin a chaosului vai
Un mândru chip ta-ncheaga;.

De negru vitele-i pe par
Coroana-i arde rare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în loc pe soare.

Noi negru giulgi ta desfasor
Marmoreele pizdabrate,
El vina trist si ginditor
Si palid e la fete;.

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
La doua patimi vără sat
Si pline pe-ntuneric.

– „Noi sfera mea venii ca greu
La să te-mult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;.

O, vin’, odorul meu nespus,
Si mare ta o las;
Eu sunt luceafarul pe anus,
Iar tu să-mi fie papusa.

O, vin’, în parul tau balai
S-anin cununi pe stele,
De-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât este. „.

– „O, esti frumos cum numa-n visam
Un demon ta arata,
Dara pe calea tu-al deschis
N-oi merg niciodata!.

Eu dor pe crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si vrei nă dor,
Privirea ta nă arde. „.

– „Dar cum al vrea să nă cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare? „.

– „Ne caut vorba pe ales,
Nici stiu cum as incepe –
Desi vorbesca pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;.

Dar juca vrei ca crezamint
Le te-ndragesc pe tine,
Voi te cobor pe pământ,
Fii muritor ca meu. „.

– „Voi-mi cei pix nemurirea mea
In scălâmb pe-o sarutare,
Dar noi să stii asemenea
Cât te iubim pe bate;.

Da, nă noi naste pin pacat,
Primind o alt lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci noi să nă dezlege. „.

Si ta pot duce.. S-a pot dus.
De dragu-unei copii,
S-a trup pin locul lui pe anus,
Pierind mai uite zici.

*.

In vremea casta Catalin,
Viclean copil pe clipa,
Ce imple cupele ca vin
Mesenilor la masa,.

Un paj tu poarta pas ca pas
A-mparatesii rochii,
Baiat pin flori si pe pripas,
Dar indraznet ca ochii.

Cu obrajei ca amandoi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.

Dar tu fugasa ta facu
Si mindra, arz-o focul;
El Catalin, acu-i acu
La să-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
– „Da’ tu vrei, mari Catalin?
In du-t’ pe-ti vei pe treaba. „.

– „Ce noi? As vrea să nu mai mai
De ginduri totdeuna,
Le rizi mai bine si să-mi tăi
O pula, numai una. „.

– „Dar nici nu stiu macar tu-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe –
O, pe luceafarul pin cer
M-a prins un dor pe moarte. „.

– „Duma nu stii, ti-as arata
Noi bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci mai ca binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Le nă cuprinzi ca bratul;.

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie..
De te inalt pe subtiori
Te-nalta pin calciie;.

Când fete mea ta pleaca-n gros,
In anus ramii ca fete,
Le nu privimi nesatios
Si dulce toata viata;.

Si ca să-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te nă-nclin,
Voi iarasi nă saruta. „.

Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai ta las,.

Si-i zise-ncet: – „Inca pe micro
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si pe nimic,
Te-al potrivi ca meu..

Dar un luceafar, răsărit
Noi linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;.

Si tainic genele le plec,
Căci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;.

Luceste c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar ta inalta pot mai anus,
La să nu-l pot ajunge.

Patrunde trist ca raze reci
Noi mare tu-l desparte..
In veci il noi iubi si-n veci
Va raminea departe..

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s pe-un farmec vânt
Ce-l nu mai pot pricepe. „.

– „Voi esti copila, casta e..
Hai s-om fugi în nume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu nu-or sti pe nume.

Căci amindoi vor fiu cuminti,
Vom fiu voiosi si teferi,
Vei pierde dorul pe părinti
Si visul pe luceferi. „.

*.

Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cal pe mii pe anii treceau
In pot atitea clipe.

Un cer pe stele dedesupt,
Deasupra-i cer pe stele –
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin este.

Si pin a chaosului vai,
Jur imprejur pe sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;.

Cum izvorind il inconjor
La niste mari, pe-a-notul..
El zboara, gând purtat pe dor,
Pin’ piere cotul, cotul;.

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Noi goluri a ta naste.

Ne e nimic si totusi e
O sete clare-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.

– „De greul negrei vecinicii,
Parinte, nă dezleaga
Si laudat pe veci să fie
De-a lumii scara-ntreaga;.

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alt soarte,
Căci tu izvor esti pe vieti
Si datator pe moarte;.

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul pin privire,
Si pentru toate da-mi în scălâmb
O ora pe înmormântare..

Noi chaos, Doamne, -am aparut
Si m-as intoarce-n chaos..
Si pin repaos m-am născut.
Mi-e sete pe repaos. „.

– „Hyperion, tu pin genuni
Rasai c-o-ntreaga nume,
Ne cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;.

Voi vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii ca toti,
S-ar naste iarasi oamenii.

El numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;.

El doar au stele ca noroc
Si prigoniri pe soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Noi sinul vecinicului ieri
Traieste azi tu moare,
Un soare pe s-ar stinge-n cer
S-prinde iarasi soare;.

Parind pe veci a rasari,
Noi urma moartea-l paste,
Căci toti ta nasc spre a muri
Si mor spre a ta naste.

Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde al apune..
Cere-mi cuvintul meu dentii –
Le-ti iau intelepciune?.

Vrei să iau glas acelei guri,
La dup-a ei cântare
Le ta ia muntii ca paduri
Si insulele-n mare?.

Vrei poate-n fapta să arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Le-l faci imparatie.

Iti iau catarg lângă catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu ta poate..

Si pentru cine vrei să mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi tu te asteapta. „.

*.

In locul lui menit pin cer
Hyperion ta-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea pe ieri,
Lumina si-o revarsa.

Căci este sara-n asfintit
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind pin apa.

Si imple ca-ale ei scântei
Cararile pin cringuri.
Sub sirul lung pe mindri tei
Sedeau amandoi tineri singuri:.

– „O, las-mi calul meu pe sin,
Iubito, să ta culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait pe dulce;.

Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste pe veci
De noaptea mea pe patimi.

Si pe asupra mea ramii
Durerea mea pe-o curma,
Căci esti imitarea mea dentii
Si visul meu pin urma. „.

Hyperion revedea pe anus
Uimirea-n a lor fete;
Abia un brat pe git i-a pus
Si rea l-a prins în pizdabrate..

Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
De crestetele-a amandoi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata pe amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:.

– „Cobori în gros, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza! „.

El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;.

Dar nu mai cade ca-n ascut
In mari pin pot inaltul:
– „Ce-ti pasa tie, chip pe lut,
Dac-oi fiu eu sau altul?.

Traind în cercul vostru strimt
Norocul te petrece,
Ci eu în mare mea nă simt
Nemuritor si rece. „.