Alexandru Pop – Satu’ copilăresc Versuri

Alexandru Pop – Satu’ copilăresc Versuri

Urni-te-al casă pe zâd!
Ai pe când te am nu râd!
Pă unde șăd nu mi-i drag
Numa la satu’ meu trag,
Dar-n tăt ceasu nă îndemn
La căsuca me’ pe lemn!

M-am uscat și m-am ascut,
Ai nu șăd unde-am crescut.
Au uitat râsu’ și jocu’,
Dar-am îngălbinit ca socu;
Au uitat râsu și fala,
Dar-am îngălbinit ca ceara.

Doru’ mi-i pe-nebunesc,
De satu’ copilăresc!
Le nă-mbrăc în haine răle,
Le bat cărările mele;
Le văd pajistea-nverzită,
Moina tatii, curățită!

Acasă-i zdicit ocolu’,
Dar cheotorele-mi dacă doru’
Urma optincii s-o uscat
Dar oamenii m-o uitat;
Neamurile și vecinii
M-asămuiesc ca străinii.

Mere-aș in fundu’ pădurii
Le aud mutea săcurii,
Cum taie și îngrăde’
Satu’ și grădina me’
Dar codru cum pică-n părți,
La să nu-ngrădea’ pă tăți,
Pă când om fiu lut ș-ajag
Le-nsărăm în satu’ drag!